Născut într-o familie cu rădăcini adânci în Șcheii Brașovului, Ștefan Țînț și-a petrecut copilăria și adolescența între București și orașul de la poalele Tâmpei. A putut astfel să beneficieze de toate oportunitățile de care se bucurau și turiștii, de multe ori străini, care veneau la munte pentru schi și relaxare. Iar asta a contat enorm în deciziile pe care le-a luat în întreaga viață. A început cu studiile. Cum Brașovul era un centru universitar de prestigiu în domeniul silviculturii și pentru că era pasionat de domeniu, și-a ales o carieră în exploatarea și prelucrarea lemnului. I s-a potrivit de minune, dovadă fiind evoluția profesională pe care a avut-o în anii 80, atunci când industria lemnului era considerată o prioritate pentru economia comunistă. Prin urmare, anul 1989 l-a prins pe Ștefan Țînț în funcția de inginer-șef la Centrala de exploatare a lemnului Pipera, poziție care îi permitea să coordoneze întreprinderile din zona Capitalei implicate în prelucrarea primară a lemnului, de la cherestea la tâmplărie. România acelor ani avea o industrie a lemnului puternică: se tăiau anual aproximativ 20 de milioane de metri cubi de lemn, iar aceste cantități impresionante erau folosite în mare parte pentru mobilă destinată exportului.
Pasul către antreprenoriat
Revoluția din 1989 avea să-i schimbe radical traiectoria profesională. La începutul anului 1990, a fost numit director comercial al Centralei Lemnului, poziție din care a avut ocazia să ia legătura cu primele companii străine interesate de piața românească. Iar una dintre acestea a fost Husqvarna, producătorul suedez de utilaje pentru industria lemnului. Într-un moment de curaj și viziune, deși atunci părea inconștiență, Ștefan Țînț a decis să renunțe la funcția importantă din administrația de stat și să accepte provocarea de a deveni reprezentant al Husqvarna în România. „Sună ca o aventură și chiar a fost o aventură. De la un post bine plătit, cu mașină și șofer, m-am trezit singur într-un apartament din Rosetti, cu un fax și un telefon, încercând să construiesc ceva de la zero”, povestește el. A reușit destul de repede să pună businessul pe picioare: produsele erau de calitate, iar el cunoștea extrem de bine industria românească. Prin urmare, între 1990 și 2000, sub conducerea sa, Husqvarna Pădure și Grădină SRL, numele pe care i l-a dat companiei dezvoltate în România, a cunoscut o dezvoltare accelerată. Astăzi, familia sa deține în continuare, la fel ca la înființare, 50% din companie, din care jumătate au fost cedate fiului său, Emil, cel care a preluat frâiele acestei afaceri. În prezent compania are un parcurs bun, rămânând printre liderii pieței deoarece a reușit să se adapteze la noilor tendințe de consum. „Apetitul pentru ferăstraie mecanice a scăzut semnificativ, pe măsură ce lemnul a fost înlocuit cu materiale compozite. Totuși, continuăm să menținem o cotă de piață foarte bună”, afirmă Ștefan Țînț.
Salvarea hotelului Teleferic
Pasiunea lui Ștefan Țînț pentru sporturile de iarnă și vizitele pe care le-a făcut în stațiuni celebre din Occident l-au determinat să viseze la un proiect ambițios în turism. În anii ’70, hotelul Teleferic era unul dintre cele mai prestigioase hoteluri din Europa de Est, atrăgând turiști străini prin colaborări cu agenții de renume precum Neckerman. Însă, după 1990, trecut prin privatizări succesive, cu o mulțime de acționari și fără investiții, hotelul a intrat într-un declin ce părea ireversibil. „Când l-am cumpărat, era o ruină. Nevasta, care este psihiatru, mi-a spus că nu sunt sănătos la cap că fac o astfel de investiție”, glumește Ștefan Țînț. Prețul a fost unul mare, de circa 7 milioane de euro, dar asta era mai puțin important: viziunea sa era clară: să creeze un hotel premium, inspirat din cele mai bune resorturi alpine din Austria și Franța. Iar laitmotivul acestei noi construcții nu avea cum să fie altul decât…lemnul. Dar, pentru că antreprenorul este un adevărat connoisseur în domeniu, a fost foarte selectiv. Pentru restaurarea hotelului, a folosit lemn recuperat din clădiri vechi din Cehia și România – o cazarmă construită de Franz Joseph în Ceske Budejovice și un depozit al unei fabrici vechi de cherestea din Arad – pe care l-a prelucrat cu tehnologii de ultimă generație, dar păstrând și tehnicile tradiționale. „Jumătate din lemn a fost prelucrat în Austria, iar restul l-am adus la o firmă din România, Foresta, unde am introdus această tehnologie”, explică el. Prelucrarea lemnului a inclus antiseptizarea și ignifugarea, procese esențiale pentru siguranța și durabilitatea construcției. Cea mai mare parte a lemnului a fost lucrat manual, dând întregului ansamblu un aspect unic. Starea accentuată de degradare, dar mai ales complexitatea soluției aleasă a făcut ca investiția totală să tripleze prețul plătit pentru achiziție, iar reconstrucția să dureze trei ani. În 2015, hotelul Teleferic și-a deschis din nou porțile, devenind rapid un etalon al ospitalității de lux din România. Cu o cifră de afaceri de 9 milioane de euro în ultimul an, în creștere cu un milion de euro față de 2023, hotelul se bucură de o clientelă fidelă și de recunoaștere internațională.
Unul dintre cele mai mari obstacole pe care le-a întâmpinat în dezvoltarea hotelului a fost legat de forța de muncă. Pentru a oferi cele mai bune servicii, este nevoie de specialiști bine pregătiți și cu o bună înțelegere despre cum trebuie să arate excelența în domeniul turismului. Problema a fost că mulți dintre angajații români care corespund acestor criterii au pretenții salariale exagerate pentru țara noastră, așa că, la îndemnul consultantului care l-a ajutat să pună pe picioare afacerea din turism, antreprenorul a trebuit să completeze schema de personal cu angajați aduși din străinătate. „Am fost nevoiți să recrutăm personal din Filipine, pentru a putea asigura servicii la standardele pe care ni le dorim”, spune antreprenorul. În prezent, hotelul Teleferic are 135 de angajați, în majoritate străini, românii ocupând preponderent joburile-cheie.
Ce obiective mai are Ștefan Tînț după ce a reușit să creeze afaceri durabile în două industrii? În primul rând vrea să promoveze sporturile de iarnă, așa că organizează an de an competiția „Cupa Teleferic la schi alpin”. Aceasta, ajunsă la cea de-a VII-a ediție, reprezintă o rampă de lansare pentru tinerii schiori din România. „Luptăm pentru acești tineri să le oferim oportunitatea de a se afirma și de a progresa”, explică antreprenorul.
Instinctul și viziunea au contat mult în parcursul antreprenorial al lui Ștefan Țînț, dar un rol esențial l-a avut și nostalgia. Teleferic era în tinerețea lui era un punct de atracție, iar acolo și-a adus prietena de atunci, care avea să-i devină soție, la discotecă. El era, neoficial, monitor de schi, așa că avea acces la multe din lucrurile care au făcut celebru hotelul în toată Europa. „Pentru mine, Teleferic nu e doar un hotel. Este un simbol al pasiunii, muncii și perseverenței”, concluzionează Ștefan Țînț.
