Anul trecut ați putut citi în revista Income Magazine că promisiunile partidelor politice nu pot fi puse în practică – niște calcule simple, de bun-simț, arătau că pur și simplu nu sunt bani! Normal că pe cei care au vânturat în campanie minunatele măsuri nu i-a interesat acest detaliu… Și acum doi ani, și anul trecut, am avertizat că deficitele bugetare vor fi cu mult mai mari decât cele prevăzute în Legea bugetului. La fel, erau niște calcule banale. Tot legat de deficite, anul trecut am arătat că Legea pensiilor va da lovitura de grație bugetului de stat. Era nevoie de o asemenea lege, dar mult mai bine făcută și aplicată doar după identificarea surselor de venit. Pentru că așa legea a crescut pensiile pe medie cu 40%, dar, uite, surpriză, anul acesta nu mai sunt bani! Prin urmare, nu mai are loc nici indexarea pensiilor. De ce este grav? Că această indexare era exact mecanismul care ar fi trebuit să regleze în timp din inegalitățile dintre pensionari rezolvate (parțial) de noua lege. Despre absurdul pensiilor speciale din România am tot scris: nicio țară nu-și permite să dea pensii, multe și mari, unor oameni care după speranța de viață din zilele noastre pot fi considerați chiar tineri. La 45-50 de ani, acești oameni sunt la apogeul carierei: au ajuns la maturitate profesională și au multe de oferit societății. Nu este nici moral, nici sustenabil din punct de vedere economic. La fel, ați putut citi în analizele noastre despre numărul imens de bugetari și despre salariile mari de la stat. Totuși, problema cu adevărat gravă este aici lipsa unui sistem viabil de evaluare a performanței și de promovare a competenței.
Sunt multe teme pe care le-am abordat și le-am explicat. Și nu, nu trebuie să fii doctor în economie să înțelegi niște mecanisme simple: de cele mai multe ori este vorba despre observații de bun-simț și de calcule banale, pe care orice copil ar trebui să le învețe în primii ani de școală. Până acum, în estimările noastre, pe care le-am și verificat cu economiști de prestigiu înainte să publicăm analizele, nu am greșit.
Acum este timpul să mai tragem un semnal de alarmă: Ordonanța „trenuleț” nu doar că este insuficientă pentru a acoperi deficitele uriașe generate de cheltuielile guvernamentale, ci face și mult rău economiei românești. Reapariția „taxei pe stâlp”, ale cărei efecte devastatoare le-am văzut în urmă cu zece ani, înseamnă două lucruri: românii vor plăti mai mult pentru carburanți, energie sau alimente și se vor pierde multe investiții. În total, analiștii au calculat că se vor strânge cu „taxa pe stâlp” undeva pe la 500 de milioane de euro. Pare mult, dar în realitate, dacă doar câteva mari companii își revizuiesc planurile de investiții din cauza acesteia, pierderea pentru economia românească e mult mai mare. Și, pentru a ne da seama cât este de mică suma, gândiți-vă că sunt exact banii dați anual pe ajutoare de stat pentru companii private. Ajutorul de stat e, din păcate, un instrument util în actuala configurație economică europeană și globală, dar e important ca acesta să ajungă la cei serioși, care chiar produc valoare adăugată și angajează mulți oameni. La noi, asta se întâmplă mai rar, acordarea banilor fiind o procedură controversată și, pe bună dreptate, contestată.
Revenind la „taxa pe stâlp”, prostia actualilor guvernanți e imensă, deoarece rezultatul îl știm deja: un eșec total. Iar asta a recunoscut cel care a introdus pentru prima dată taxa, Victor Ponta, un politician despre care nu prea se poate spune că excelează la capitolul autocritică. „Dragnea și Teodorovici erau cu mine când am făcut prostia aia cu «taxa pe stâlp». Am zis: uite ce bani o să luăm, după aia ne-am dat seama că nici nu am luat niște bani și am și stricat niște lucruri care merg bine și am luat-o înapoi. Nu poți să nu înveți din greșeli!”, trăgea concluzia în 2019, în cadrul unei emisiuni TV, actualul parlamentar PSD.
