Modul în care s-au desfășurat alegerile reprezintă cea mai bună dovadă că instituțiile din România au nevoie de o reformă profundă. Curtea Constituțională, Biroul Electoral Central și serviciile de informații au arătat în această perioadă cât de vulnerabil este statul român și cât de prost a fost gândită Constituția. Acum avem o imagine clară, dar asta nu înseamnă că nu ne rămân multe întrebări și o mare curiozitate: cu instituții care se comportă ca în statele bananiere, cum a reușit în ultimii ani economia să crească atât de bine?
Eram convins că performanța unei economii e strâns legată de buna funcționare a statului și a justiției. Ei bine, ori eram într-o gravă eroare, ori pur și simplu România este excepția care confirmă regula. Cert este că, indiferent de variantă, proverbul „berzei chioare îi face Dumnezeu cuib” se potrivește de minune situației în care ne aflăm. Un exemplu? După ce am speriat Europa cu alegerile noastre politice, am primit un bonus nesperat și îndelung așteptat: aderarea la Schengen și cu granițele terestre începând cu 1 ianuarie 2025. În sfârșit, vom fi stat membru cu drepturi depline al spațiului european și vom călători peste hotare fără să mai pierdem ore întregi prin vămi. De câștigat va avea și economia, mai ales sectorul transporturilor și comerțul. Totuși, deși apartenența la Schengen ne deschide noi oportunități, nu ne asigură automat succesul. Cu alte cuvinte, avantajele nu vor conta prea mult dacă guvernanții vor continua să-și bată joc de țară.
Deficitul bugetar imens este cea mai mare amenințare pentru sănătatea economică a României. Datoria publică crește într-un ritm amețitor, iar statul se împrumută la dobânzi uriașe. Singura soluție este ca Guvernul următor să ia decizii dificile: viitorul României depinde de capacitatea de a face reforme instituționale profunde. Creșterea taxelor va putea să ofere pe temen scurt o gură de oxigen bugetului de stat, dar pe termen mediu și lung măsura se va dovedi extrem de toxică. Predictibilitatea ne-a lipsit până acum, deși teoretic am avut stabilitate politică. Speranța este că ne-am învățat lecția, în frunte cu liderii partidelor politice, și nu vom mai face greșelile care ne-au dus pe marginea prăpastiei. Nu de alta, dar bâlbâielile instituționale grave din timpul alegerilor, cât mai ales prostiile făcute înaintea lor, acolo ne-au plasat: departe de valorile Uniunii Europene, aproape de haosul totalitar. Așa că marea provocare a anului 2025 va fi să ne găsim echilibrul și unitatea: ține de noi să recunoaștem impostura și să îi forțăm pe politicieni să devină, în sfârșit, responsabili.
