Atât rata divorțurilor, cât și cea a căsătoriilor din România se află pe un trend descrescător din 1990 până în prezent, conform datelor Institutului Național de Statistică (INS), centralizate de Income Magazine. Ce schimbări la nivel structural și de mentalitate se ascund în spatele acestor cifre, precum și ce soluții concrete avem fiecare dintre noi pentru a construi căsnicii sănătoase și durabile a explicat, pentru Income Magazine, Psiholog Clinician Cristina Șoldan, Drd. Medicină și Antropologie Medicală în cadrul Institutului Francisc I. Rainer al Academiei Române. Această analiză vine în contextul în care, pe 17-18 noiembrie, va avea loc evenimentul pentru viața în cuplu “Te rog, scoate-ți bocancii”.
Dacă media ratei divorțurilor din primii trei ani de după Revoluție a fost de 1,43 divorțuri la 1.000 de locuitori, aceasta s-a redus treptat până la 1,11 divorțuri/1.000 locuitori, media anilor 2020, 2021 și 2022. În același timp, datele INS referitoare la rata căsătoriilor la mia de locuitori arată că aceasta s-a redus, în intervalele analizate, de la o medie de 7,9 până la 4,76.
Ce schimbări a suferit familia din România în ultimele decenii
Potrivit psihologului Cristina Șoldan, începând cu anii ’90, instituția familiei în țara noastră a suportat schimbări majore. “În timp ce începutul secolului al XX-lea marchează debutul extinderii sistemului familiei denumite științific nucleare, cu alte cuvinte, familia clasică, în care părinții și copiii trăiesc în interiorul aceluiași cămin, formează și mențin nucleul acesta familial, aproximativ 90 de ani mai târziu, în anii ’90, familia nucleară intră treptat într-un proces de regresie”, a declarat aceasta.
Cristina Șoldan reamintește faptul că, după anul 1989, familia românească a avut de înfruntat atât consecințele trecerii de la socialism la capitalism, cât și dificultățile tranziției la economia de piață.
Potrivit acesteia, principala schimbare apărută în familia contemporană este dată de diversificarea formelor de viață familială. O privire istorică asupra acestei diversificări, ne arată că:
- Până în anul 1950, România era o țară preponderent rurală, iar modelul familiei țărănești a fost pentru mult timp un model tradițional de referință. Căsătoria la o vârstă fragedă, filiația patrilineară (recunoașterea copiilor de către tată), rolul important al natalității, justificată prin nevoia unei ,,mâini de lucru” la muncile câmpului, reprezintă caracteristici ale familiei tradiționale la jumatatea secolului al XX-lea.
- În anii 1967 și 1968 s-a înregistrat o creștere semnificativă a natalității, și continuând să crească până în anul 1973. Aceste creșteri ale natalității s-au datorat măsurilor politice pro-nataliste, coercitive, care aveau ca scop creșterea numărului populației pentru a asigura forța de muncă indispensabilă dezvoltării planificate a activității industriale.
- Căderea regimului comunist a inaugurat o nouă perioadă pentru familia românească, caracterizată prin transformări demografice. Transformările sociale, politice și economice au condus la o redefinire a instituției familiei.
“Schimbările apărute în sfera familiei românești, la începutul anului 1990, pot fi grupate în două catogorii: schimbări la nivel demografic (scăderea natalității, criza nupțialității, cu alte cuvinte, amânarea deciziei privind căsătoria, creșterea numărului de avorturi și a ratei divorțurilor etc.) și schimbări în stilurile de viață familiale”, a explicat psihologul clinician, pentru Income Magazine.
Familia clasică își pierde caracterul de normă unică de referință
Chiar dacă familia clasică, cu părinți și copii trăind sub același acoperiș, încă mai continuă să fie forma de organizare familială adoptată de majoritatea populației, aceasta își pierde treptat caracterul de normă unică de referință pentru practicile familiale, observă psihologul citat.
Potrivit acesteia, “societatea contemporană se caracterizează prin răspândirea menajelor nefamiliale: celibatari, divortați, văduvi. De asemenea, sunt în creștere familiile monoparentale, alcătuite din copii și un parinte, în general mama (necăsătorită, divorțată sau separată). Alături de monoparentalitate, o altă schimbare definitorie apărută în sfera familiei după anul 1990, o constituie fenomenul ,,uniunii consensuale”, acesta fiind întâlnit mai mult în rândul tinerilor”.
Așadar, continuă Cristina Șoldan, începând cu anii 90, “trendul menținut dezvăluie atât o fragilitate a cuplului – divorțul în creștere, (cu un vârf în anii 2021-2022, în contextul pandemiei), cât și o fragilitate a familiei tradiționale – numărul familiei cu mai mulți copii în scădere, numeroși copii născuți în afara căsătoriei, legătura între membrii familiei din ce în ce mai slabă”.
Principalele cauze ale divorțurilor din România
Conform psihologului Cristina Șoldan, sunt mai mulți factori care perturbă echilibrul cuplului și care conduc la divorț însă cei mai importanți sunt: adulterul, gelozia, violența fizică, consumul excesiv de alcool și substanțe.
Aceasta a explicat de ce a scăzut încrederea în instituția căsătoriei: “Numărul mare al divorțurilor și lipsa unor politici publice de sprijin pentru familiile divorțate, a determinat scăderea încrederii în instituția căsătoriei și, implicit, a seriozității implicării adulților în familii. În condițiile în care celula de bază a societății, familia, înregistrează un declin, forța societății în ansamblul ei slăbește, fiind promovat din ce în ce mai mult individualismul. Pe termen lung, creșterea numărului copiilor proveniți din divorțuri devine un factor predictiv pentru relații adulte instabile sau de calitate scăzută, care pot conduce, la rândul lor, la creșterea numărului de divorțuri în viitor, dublată de atitudini și de așteptări negative față de căsătorie.”
Top 3 schimbări necesare pentru ca relații de cuplu sănătoase și familii durabile
“Există importanţi factori macroscopici care ne dezvăluie fragilitatea cuplului și a familiei contemporane. Deşi se poate acţiona (între anumite limite) şi la nivelul macrosocial, în scopul prevenirii disoluţiei familiale, totuşi, este adevărat că nivelul predilect de acţiune este cel microsocial”, afirmă Cristina Șoldan.
Potrivit acesteia, este important să identificăm care sunt factorii care conduc la propriul nostru eșec în cuplu, dar și pe cei care consolidează cuplul, respectiv familia.
Iată 3 recomandări de acțiuni concrete de la psihologul clinician citat cu impact real asupra creării și menținerii relațiilor de cuplu sănătoase:
1. Apelăm la specialiști cu scopul de a identifica ce stă cu adevărat în spatele fragilității propriului nostru cuplu.
2. Devenim conștienți de modelul nostru de cuplu, model ce își are originea de cele mai multe ori, dacă nu întotdeauna, în modelul din familia de origine. Modul în care familia de origine își pune amprenta asupra stabilității cuplului a fost pus în evidență de numeroase studii, existând o corelație statistică semnificativă între dinamica de cuplu a părinților și dinamica de cuplu a copiilor. Atmosfera din căminul parental, se regăsește în căminul actual.
Cu alte cuvinte, relaţiile anterioare, în special cele din interiorul căminului familiei de origine, au un impact direct asupra evoluţiei vieţii maritale.
Un mediu familial caracterizat prin practici educative coerente, care oferă afecţiunea necesară, pregăteşte individul într-un mod mai adecvat pentru relaţii intime satisfăcătoare, în timp ce un mediu familial distorsionat, dezorganizat, caracterizat de violenţă, abuzuri, neglijenţă, incoerenţă educativă – favorizează moduri de reacţie afective, cognitive şi comportamentale considerabil dăunătoare stabilităţii relaţiilor intime şi satisfacţiei conjugale.
3. Generarea schimbării. După caz, purcedem la pași concreți de acțiune.
În acest sens, Cristina Șoldan enumeră câteva posibile soluții, pornind de la cauzele principale ale divorțurilor:
- Modelul din familia de origine este de tip conflictual – este recomandată psihoterapia individuală;
- Gelozia – poate fi redusă prin cultivarea încrederii reciproce dintre cei doi soţi şi prin intensificarea interacţiunii de cuplu;
- Adulterul – refacerea cuplului după o criză de o asemenea natură este un moment extrem de delicat și dureros, care necesită o mare voinţă din partea soţilor precum şi metode profesionale eficace de intervenţie;
- Consumul excesiv de alcool / substanțe – există metode cu şanse de reuşită în lupta cu aceaste dependențe, important este să acționăm cât mai repede.
Ce fac diferit cuplurile fericite
Studiile realizate asupra relațiilor de cuplu arată că există o serie de factori care favorizează stabilitatea cuplurilor și climatul pozitiv. Cristina Șoldan le enumeră:
- Diferențele mici de vârstă, educație, venituri
- Perioadă de cunoștință de minim doi ani înainte de căsătorie
- Interacțiunea și comunicarea deschisă
- Abilitatea relațională care să permită gestionarea conflictelor
- Distribuirea echitabilă a responsabilităților
- Timpul liber petrecut dominat în interiorul familiei
- Prietenii comuni
- Activitățile în comun
Tema relațiilor va fi abordată în cadrul evenimentului ,,Te rog, scoate-ți bocancii…”, care îi invită pe participanți să privească modurile profunde în care construiesc în prezent relații, tiparele relaționale, și să ia decizii conștiente.
“În viața noastră sunt probabil trei relații extrem de importante: relația cu părinții noștri, relația cu partenerul de cuplu, relația cu copiii noștri. Aceste relații din plan personal se derulează în baza unor tipare inconștiente, pe care le urmăm chiar și atunci când ne spunem că ,,noi nu suntem ca mama și ca tata” sau credem că ,,noi nu facem ca mama/tata în relație cu copiii noștri” sau atunci când intrăm într-o relație nouă și spunem ,,acum va fi diferit”. Aceste trei relații importante, ale căror rădăcini sunt in mediul familial, se regăsesc și în mediul profesional, unde are loc o refacere inconștientă a microcosmosului nostru de acasă”, a explicat psihologul Cristina Șoldan, organizatoare a evenimentului “Te rog, scoate-ți bocancii” alături de Mioara Șoldan, maestru în Coaching certificat la nivel mondial, fost președinte ICF România.
“Procesul pe care îl vor parcurge participanții este o aducere în conștient a modurilor în care creăm și menținem aceste 3 tipuri de relații: relația cu superiorii noștri ierarhici (la bază, părinții), relația cu egalii noștri (la bază, frații) și relația cu subordonații noștri (la bază, copiii din familie în raport cu părinții).
Spunem că, teoretic, partenerul de cuplu este egalul nostru. Și aceasta este poziționarea sănătoasă.
Însă realitatea faptică este diferită de cea teoretică: fiecare dintre noi am integrat la nivel de inconștient (din modelul parental) o anumită poziționare internă față de partenerul de cuplu. Și, cel mai adesea, ne poziționăm fie cu superioritate, fie cu inferioritate, cu altă cuvinte, nesănătos pentru cuplu și familie”, a explicat psihologul citat.
Evenimentul, structurat pe două zile, este menit să creeze un spațiu în care este încurajată atât profunzimea explorării, atenția, curiozitatea, cât și bucuria, râsul, relaționarea, apropierea, căldura, iubirea. “Despre toate acestea este relația: despre spațiul dintre noi și toate cele câte punem în el și nu ne dăm seama că o facem”, conchide psihologul clinician Cristina Șoldan.
