Anul 2025 ar putea veni cu modificări importante pentru entitățile implicate în producția, importul, vânzarea și consumul de medicamente, atât la nivel național, cât și european. Unele dintre acestea ar putea fi simțite direct, mai mult sau mai puțin plăcut, de pacienții din România.
Pandemia de COVID a demonstrat cât de dependentă este Uniunea Europeană, în general, și România, în special, de furnizorii de precursori de medicamente, medicamente sau produse medicale din Asia. Iar autoritățile au decis atunci că această dependență trebuie măcar micșorată, dacă nu chiar eliminată. „De fapt, nu s-a schimbat mare lucru. La nivel european s-a dovedit că e foarte greu să concurezi cu producția de ingrediente pentru industria farmaceutică localizată în prezent în India sau China. Iar la nivel local, deși ni se tot spune că domeniul farma este unul strategic, nu se face de fapt mai nimic. Nu au loc nici investiții în acest sector și nici nu sunt luate măsuri de sprijin și încurajare”, spune Dragoș Damian, director general al fabricii Terapia Cluj.
Damian crede că avem de-a face cu un amestec de incompetență (dat și de faptul că cel mai adesea specialiștii în domeniu și-au găsit cu greu loc la nivel guvernamental), interese obscure care ar dori să blocheze dezvoltarea industriei farma autohtone, deja tradiționala lipsă de angajați calificați, dar și o lipsă a unei diplomații economice care să promoveze exporturile românești. „În concluzie, vom depinde în continuare de importurile de medicamente, care au ajuns să contribuie cu circa patru miliarde de euro pe an la deficitul comercial al României”, explică el.
Noutăți de la Bruxelles
Anul 2025 ar putea aduce schimbări importante pentru sectorul farmaceutic la nivelul întregului continent. În prezent se află în lucru la Comisia Europeană o nouă directivă și un nou regulament menite să revizuiască actuala legislație din domeniu. „Negocierile sunt încă în derulare, probabil se vor încheia până la finalul anului și vom vedea modificările implementate în legislațiile naționale până în 2026. Este o schimbare istorică, care ar putea, printre altele, să schimbe modul în care funcționează patentele pentru medicamente pentru a forța industria farma să inoveze mai mult, dar și să crească stocurile de medicamente disponibile, pentru a mări nivelul de securitate a aprovizionării”, spune Coralia Kreyer, președinte al Asociației Distribuitorilor Europeni de Medicamente (ADEM).
Printre alte priorități luate în calcul de noile reglementări europene se numără și oferirea de stimulente pentru producătorii de medicamente din UE pentru a investi în noi medicamente, mai ales în zone în care nevoile pacienților nu sunt în prezent satisfăcute, simplificarea accesului la medicamente pentru toți locuitorii din Uniune sau măsuri concrete luate pentru combaterea rezistenței la antimicrobiene. „Se pare că se va pune mai mult accent pe principiul liberei circulații a mărfurilor, care ar urma să se aplice mai strict și pentru medicamente, ceea ce ar trebui să stimuleze și să accelereze procedurile de export paralel, scopul principal fiind asigurarea accesului rapid la tratament pentru toate statele”, mai spune Coralia Kreyer, menționând, totodată, că cei care se tem că simplificarea exporturilor paralele ar putea lăsa România fără medicamente nu este justificată, având în vedere că în ultima vreme a început să se practice și importul paralel către România („asta pentru că acum găsim aproape orice medicament mai ieftin în măcar o altă țară din UE”), ceea ce ar trebui să ducă treptat la un echilibru în zona aprovizionării.
Mers pe sârmă
Totuși, asigurarea accesului la medicamente nu poate fi făcută, cred reprezentanții sectorului, în condițiile în care prețurile de referință sunt în continuare mici și foarte mici. „Noi înțelegem că bugetul CNAS nu este atât de mare pe cât ne-am dori, însă trebuie găsit un echilibru pentru a stopa scăderea importurilor și ieșirea de pe piața locală a tot mai multor medicamente din rațiuni comerciale (respectiv prețul de referință oferit în România nu mai aduce nici un fel de profit dacă iei în calcul și taxa de clawback de 15% pentru medicamente generice și 25% pentru cele inovative)”, explică managerul unui importator de medicamente.
Probabil că problema prețurilor nu ar mai fi la fel de stringentă dacă s-ar evita risipa. Horațiu Moldovan, secretar de stat în Ministerul Sănătății, consideră că este nevoie de o eficientizare generală a cheltuielilor pentru sănătate, mai ales în zona de asistență spitalicească, „unde se întâmplă, din păcate, de multe ori să fie prescrise în mod inutil medicamente scumpe sau să fie repetate investigații deja efectuate în altă unitate medicală”. Moldovan, care a lucrat în trecut ca medic în Marea Britanie, spune că a observat că în România există tendința de a se prescrie de la bun început antibiotice puternice, ceea ce nu se întâmpla în Regatul Unit. „Este nevoie de protocoale de tratament clare, simple, eficiente și mai ieftine”, crede el. Iar dacă astfel de schimbări ar fi implementate am putea avea surpriza să descoperim că banii disponibili în prezent sunt, de fapt, suficienți pentru a acoperi nevoile curente ale sistemului.
Sub semnul întrebării
Iar dacă a venit vorba despre sumele alocate, poate ar fi bine să vedem și cum stăm din acest punct de vedere. La momentul scrierii acestui articol, modul în care va arăta bugetul de stat pe 2025 este încă neclar. Așadar, este greu de estimat valoarea fondurilor pe care le va avea la dispoziție Casa Națională de Asigurări de Sănătate (CNAS), care este de departe cel mai mare client al producătorilor, importatorilor și distribuitorilor de medicamente și a cărei politică în acest domeniu poate influența decisiv afacerile acestora. Putem să ne uităm, însă, la execuția bugetară pe ultimii câțiva ani pentru a încerca să înțelegem cum ar putea fi structurat bugetul CNAS anul acesta. Pe primele 11 luni din 2024, de pildă, veniturile Fondului național unic de asigurări de sănătate au fost de 65,7 miliarde de lei (3,72% din PIB), iar cheltuielile acestuia de 68,5 miliarde de lei (3,88% din PIB). În 2023 am avut pe toate cele 12 luni venituri de 59,4 miliarde de lei (tot cam 3,72% din PIB) și cheltuieli de 59,7 miliarde de lei (în jur de 3,74% din PIB). Asta în timp ce în 2022 veniturile și cheltuielile s-au situat la același nivel, respectiv 54,8 miliarde de lei (3,8% din PIB).
Cu alte cuvinte, ca și în alte domenii, și în zona sănătății cheltuielile pe 2024 au depășit nivelurile din anii trecuți și au dus la un deficit în creștere. Cel mai probabil, mai ales date fiind constrângerile bugetare, această tendință nu este sustenabilă și vom asista la o stagnare sau chiar o reducere a fondurilor alocate de stat acestui domeniu. „Asta mai ales că în ultimii câțiva ani, în ciuda creșterii finanțării cu circa 15-20% pe an, volumele de medicamente achiziționate au rămas de fapt relativ constante, majorarea fiind în mare parte cauzată de includerea a tot mai multor molecule noi și scumpe pe lista compensatelor”, explică Dragoș Damian.
Nici modul în care vor arăta taxele și impozitele pentru anul în curs și pentru viitorul apropiat nu este încă destul de clar. Surse din domeniul farma spun că se tem de o creștere a TVA pe medicamente sau chiar de o taxă specială pe companiile farmaceutice, după modelul celei deja implementate pentru bănci sau firmele din energie. Este evident că aceste potențiale costuri suplimentare se vor transforma cel mai probabil în creșteri de prețuri. Care, coroborate cu stagnarea sau scăderea alocărilor bugetare pentru sănătate, ar putea duce la un recul în ceea ce privește accesul pacienților la medicamente compensate sau gratuite.
