Sistemul bancar românesc trece de câțiva ani printr-o perioadă foarte bună din punct de vedere financiar. Un lucru excelent, dacă întrebi orice persoană care știe că o afacere profitabilă este bună și pentru acționarii săi, dar și pentru angajați și pentru clienți. Dar profiturile relativ ridicate ale băncilor comparativ cu anii anteriori au convins anumite persoane să spună că sunt prea mari sau nejustificate, fără a căuta să înțeleagă de unde au venit aceste profituri.
Profiturile băncilor au crescut în întreaga Uniune Europeană, iar 12 state (inclusiv România) dintr-un total de 27 au impus taxe suplimentare pentru bănci. Însă motivele care au dus a această creștere a profiturilor (la fel ca la o îmbunătățire a indicatorilor bancari) sunt de trei feluri, după cum arată o cercetare a Fondului Monetar Internațional (FMI), publicată în iulie 2024: factori macroeconomici/ciclici, factori specifici bâncilor și factori structurali. „Majorările rapide ale ratelor de politică monetară se transmit mai lent ratelor depozitelor bancare decât ratelor împrumuturilor, iar marjele nete ale dobânzilor băncilor europene au crescut brusc în 2023”, notează raportul FMI asupra sistemlui bancar european. „Combinate cu o calitate solidă a activelor, marjele nete de dobândă mai mari au susținut profituri record pentru băncile europene, ajutându-le să revină la nivelurile înregistrate ultima dată în anii care au precedat criza financiară globală.” Cercetarea arată și că, bazându-se pe datele istorice din bilanțurile a peste 2.500 de bănci europene, profiturile anormal de ridicate vor începe să dispară în curând, pe măsură ce veniturile din dobânzi vor scădea odată cu scăderea ratelor de politică monetară, în timp ce creșterea costurilor de depreciere va începe să afecteze profiturile cu un decalaj obișnuit.
„Prin urmare, orice răspuns politic la creșterea profitabilității bancare trebuie să ia în considerare faptul că profiturile sunt probabil temporare, fiind în mare parte un efect secundar al creșterii rapide a ratelor dobânzilor de politică monetară de la nivelurile negative la care au stat timp de opt ani până la jumătatea anului 2022 și al concurenței limitate între băncile europene pentru depozite într-o perioadă de niveluri ridicate ale lichidității bancare”, arată FMI. În România nu au fost dobânzi negative, ca în economiile dezvoltate (adică dai bani ca își păstrezi banii la bancă, de regulă ca urmare a întăririi monedei, a inflației inexistente și a lichidității mari din sistem), dar și la noi au fost dobânzi minime record pentru perioada de după 1990. Totuși, există un ecart între dobânzile din România și Zona Euro de circa două puncte procentuale, adică mic: la momentul de vârf, când dobânzile la depozite în Zona Euro erau de -0,2 – 0,5% în țara noastră erau de 1,5 – 2%.
De ce au „explodat” profiturile?
Cercetarea FMI arată că primul factor de creștere pentru sistemul bancar este cel macroeconomic, care este și ciclic. Adică, o creștere a PIB-ului pentru o anumită perioadă, care creează mediu economic favorabil și care poate stimula activitatea de creditare, creșterea veniturilor din dobânzi, generarea de venituri din comisioane și îmbunătățirea calității activelor, toate acestea putând duce la creșterea profiturilor băncilor. Este o situație ciclică, fiind de reglă urmată de o perioad de stagnare sau scădere.
Practic, băncile obțin marje nete de dobândă din încasarea de venituri din împrumuturi și titluri cu scadență mai lungă și din plata cheltuielilor din depozite cu scadență mai scurtă. Aceste marje cresc de obicei pe măsură ce ratele dobânzii cresc sau curba randamentelor se înclină, deoarece randamentele activelor cu rată variabilă cresc mai rapid decât plățile aferente depozitelor relativ mai rigide. Prin urmare, ratele de politică monetară mai ridicate și o curbă a randamentelor mai abruptă tind să fie asociate cu marje nete ale dobânzilor mai ridicate pentru bănci.
Al doilea set de factori este cel specific băncilor, indicatori precum mărimea și calitatea activelor, costurile de finanțare, eficiența. „Băncile mai mari, măsurate în funcție de activele bancare, ar putea avea o putere de piață și o pârghie de negociere mai mari. Acest lucru poate duce la comisioane și rate ale dobânzii mai mari percepute clienților și la costuri mai mici pentru finanțare și alte resurse, contribuind la profituri mai mari”, notează raportul FMI. De asemenea, costurile de finanțare sunt un factor esențial pentru rentabilitate, inclusiv în ceea ce privește depozitele la vedere și conturie de economii: cu cât o bancă este mai mare, cu atât dobânzile oferite (care se traduc prin cost de finanțare) sunt mai mici.
Calitatea activelor este măsurată prin ponderea activelor neperformante, care reflectă eficacitatea gestionării riscului de credit. Ponderea creditelor neperformante este redusă atât în România, circa 2,6%, cât și în UE, 1,8% în medie. Cercetarea FMI mai notează că „un model de afaceri mai diversificat permite băncilor să genereze venituri pe mai multe dimensiuni, să sporească atenuarea riscurilor și să îmbunătățească competitivitatea pe piață. Toți acești factori contribuie la creșterea rentabilității.”
Al treilea set de factori sunt cei structurali, care se măsoară prin concentrarea din sistemul bancar. „Pe piețele bancare foarte concentrate, unde domină câteva bănci mari, aceste bănci pot avea o putere de piață și un control al prețurilor mai mari, ceea ce conduce la marje mai mari ale ratei dobânzii și la o rentabilitate sporită. Cu toate acestea, piețele bancare concentrate pot reduce, de asemenea, concurența și stimulentele pentru inovare, ducând la o rentabilitate mai puțin dinamică. Prin urmare, relația dintre concentrare și rentabilitate depinde de obicei de echilibrul dintre puterea de piață și intensitatea concurenței. În România, sistemul bancar numără acum 32 de bănci, un număr considerat în continuare ridicat, dar care vine după o perioadă de consolidare consistentă. Chiar și așa, circa 90% dintre activele sistemului sunt concentrate în primele zece bănci din top.
Rentabilitatea capitalurilor și a activelor
O comparație în valoare absolută între sistemul bancar românesc și cel european este interesantă, dar nu ne arată decât dimeansiunea foarte redusă a băncilor autohtone. La nivelul anului 2023, profitul întregului sisten bancar din România a fost de 13,7 miliarde lei, adică aproximativ 2,75 miliarde euro. BNP Paribas, cea mai mare bancă din Uniunea Europeană (pe locul doi în Europa, după HSBC din Marea Britanie) a avut anul trecut un profit net de 11,68 miliarde euro, cu 4,1% mai mare decât în 2023. Astfel, o comparație reală nu putem face decât cu nivelurile de rentabilitate a activelor și a capitalurilor proprii.
„Rentabilitatea băncilor a variat semnificativ și de la o regiune la alta. Băncile din Europa emergentă și în curs de dezvoltare au înregistrat în mod constant profituri mai mari, cu un ROA mediu de 1,3% în perioada 2000-22, în timp ce băncile din zona euro și din alte țări europene avansate au fost mult mai puțin profitabile (0,3% și, respectiv, 0,4%)”, notează raportul FMI. Datele Asociației Române a Băncilor (ARB) arată că ROA sistemului bancar autohton a fost, în 2023, anul de vârf pentru care avem rezultate financiare complete, a fost de 1,8%, apropiat de media statelor din regiune.
La nivel de ROE, adică rentabilitatea capitalurilor, maximul înregistrat de sistemul nostru bancar a fost tot 2023, cu 20,1%, ușor mai mare decât cel din regiune, de circa 17,5%. Mult mai mare decât cel din Zona Euro, unde a urcat la aproximativ 5%, apropiindu-se de 2010.
La nivelul sistemului bancar autohton apare o particularitate care duce la dobânzi medii puțin mai mari și, implicit, la o rentabilitatea mai ridicată: riscul de țară. Indiferent dacă ne place sau nu, ratingul dat de agențiile de evaluare are un efect direct asupra împrumuturilor pe care le face statul român sau băncile care activează la noi. În ultimii ani, riscul perceput a fost mai redus, de aceea au și coborât dobânzile creditelor la niveluri apropiate de cele europene (5% sau chiar mai puțin la împrumuturi imobiliare). Din păcate, riscul de țară nu ține de sistemul bancar, ci de economia României în ansamblu.
Un amănunt ce merită luat în seamă este că România nu are nicio bancă printre primele 50 de bănci, după valoarea activelor, din Europa. Un top condus de HSBC din Marea Britania, cu active de 2.641 miliarde euro, la nivelul lui 2023, urmată de BNP Paribas din Franța, cu 2.594 miliarde euro și Credit Agricole (Franța) cu 2.476 miliarde euro. Pe locul șase găsim o bancă prezentă și în România, Societe Generale (Franța – în România prin BRD), cu 1.554 miliarde euro, ca și pe locul 12, prin ING Groep (Țările de Jos) cu 975 miliarde euro, și UniCredit (Italia) cu 789 miliarde euro. Erste Group Bank este pe locul 29 cu 308 miliarde euro, iar Raiffeisen International pe locul 42 cu 227 miliarde euro. Pe ultimul loc din top, 50, este PKO Bank (Polonia), cu 115 miliarde euro. Cea mai mare bancă de la noi, Banca Transilvania, avea, în septembrie 2024, active totale în valoare de aproape 200 miliarde lei, adică 40 miliarde euro. Întregul sistem bancar avea, în 2023, active totale în valoare de 803 miliarde lei, confomr ARB, adică 190 miliarde euro, valoare cu care s-ar situa pe locul 45 în topul bâncilor europene.
Profitabilitatea față de alte industrii
Dacă la nivel european sistemul bancar autohton este mic, trebuie să vedem unde se situează și în economia României. ARB a făcut o analiză în care a luat în calcul 24 de industrii din economie, clasificate după codurile CAEN, din care a rezultat că în timp ce valoarea activelor plasează industria bancară pe primul loc, urmată de „comerț cu ridicata și distribuția” cu 360 miliarde lei și „producția și firnizarea de energie electrică și termică, apă și gaze”, cu 208 miliarde lei, rentabilitatea activelor (ROA) o plasează pe ultimul loc, cu 1,8%. Pe primul loc se găsește sectorul de „alte activități de servicii personale” cu 18,6%, unde probabil sunt incluse și serviciile de consultanță, care au marje de profit foarte mari, iar pe locul secund se află industria IT, cu 18,2%.
La rentabilitatea capitalurilor proprii (ROE), sistemul bancar este mai sus, pe locul nouă, cu 20,1%, în 2023, anul în care a făcut profitul record de 13,7 miliarde lei. Dar nici profitul nu a fost cel mai mare dintre industrii, pe primul loc fiind „comerțul cu ridicata și distribuție”, cu 29,1 miliade lei, urmat de construcții cu 13,3 miliarde lei și „alte activitati de servicii prestate in principal intreprinderilor” cu 17,2 miliarde lei.
Valoarea, ca și profitul, sistemului bancar din România, ar fi mult mai mare dacă intermedierea financiară ar fi mai ridicată. Cu un nivel de 24% din PIB, intermedierea financiară din România este ultima din UE, unde media este de 90%. Inclusiv în rândul statelor fost-comuniste intermedierea a ajuns la 60%, în timp la noi a regresat față de perioada anterioară crizei din 2009-2010. În timp ce PIB a crescut în ultimii 15 ani de patru ori, intermedierea financiară a rămas la circa 25%.
Un tablou real al industriei bancare din țara noastră a fost realizat anul trecut de cercetarea „Sistemul bancar în percepția românilor: creditarea și incluziunea financiară a românilor”, realizată de către Institutul Român pentru Evaluare și Strategie (IRES) pentru Asociația Română a Băncilor. Acesta arată că aproximativ 57% din populația inclusă financiar și 87% dintre companii realizează plăți prin Internet/Mobile banking. Ponderea populației care efectuează plăți prin Internet/Mobile banking a înregistrat un avans de 11 puncte procentuale comparativ cu anul 2022, iar ponderea companiilor care utilizează zilnic aplicații de Mobile Banking aproape că s-a dublat în ultimii doi ani, ajungând la 37% în anul 2024.
Gradul de incluziune financiară în rândul adulților din România a avansat la 71%, dar aproximativ 41% dintre firme nu plătesc salariile angajaților pe card, în scădere ușoară față de nivelul de 43% înregistrat în anul 2022. Gradul de acceptare a plăților cu carduri la POS a ajuns la 36% în rândul firmelor. Pentru încasări, companiile utilizează 29% predominant ordin de plată, 24% toate mijloacele de plată în egală măsură, 22% exclusiv ordin de plată, 11% predominant numerar, 5% predominant card, 4% exclusiv numerar și 3% exclusiv card.
Sistemul bancar reprezintă o parte importantă a economiei, indiferent cât de mare este intermedierea financiară raportată la PIB. Economia nu poate funcționa fără un sistem bancar care să permită tranzacționarea financiară fluidă și sigură, iar băncile sunt cele care înlesnesc acest lucru. Datele ARB arată că 60% din profiturile sistemului bancar au fost reinvestite, nu au „plecat din țară”. De altfel, ponderea băncilor românești în sistem a urcat constant în ultimii ani, ajungând acum la peste o treime din total. Totodată, băncile rămân principalul finanțator din economie, cu o pondere de circa 80% din total, situație provocată de dimensiunea încă redusă a bursei de valori.
