Conflictul din vecini și creșterea tensiunilor internaționale au adus o avalanșă de comenzi pentru fabricile românești de armament și tehnică militară și au atras atenția investitorilor străini chiar și asupra unor producători trași pe linie moartă.
Au trecut mai bine de 600 de zile de la declanșarea invaziei ruse în Ucraina. Ceea ce inițial părea să fie un conflict-fulger care ar fi urmat să elimine conducerea de la Kiev și să o înlocuiască cu un guvern fidel Moscovei s-a transformat într-un război de uzură, în care se înregistrează zilnic sute de morți și răniți din ambele tabere. Și în care se trag zilnic zeci de mii, dacă nu sute de mii de proiectile de toate calibrele.
Implicată la început ca loc de refugiu și de tranzit pentru sute de mii de ucraineni, România a trecut apoi la a le furniza vecinilor 15 pachete de ajutor militar (a căror componență, spre deosebire de a celor oferite de alte state, a fost ținută secretă). Urmează să găzduim, de asemenea, un centru de antrenament pentru piloți ucraineni care vor zbura pe avioanele F-16 donate de multiple state occidentale. Mai mult, loviturile dronelor kamikaze rusești în zona Deltei Dunării, din care câteva atingând chiar teritoriul nostru, sau minele marine plutind în derivă în apropierea țărmurilor românești au dus la creșterea concentrării de forțe armate, locale sau străine, în sud estul țării.
Poate suna cinic, dar creșterea fulminantă a cererii de arme și muniție, din partea Ucrainei, din cea a propriei armate, dar și din cea a altor state din zonă care și-au dat seama că stocurile existente nu sunt suficiente în cazul unui conflict prelungit ar trebui să fie o mană cerească pentru industria autohtonă de armament. „Criza din Ucraina, războiul de acolo, generează oportunități pentru industria de apărare din România, oportunități pe care trebuie să le fructificăm foarte rapid. Asta pentru că, din punctul meu de vedere, cererea crescută nu va dura prea mult”, spunea recent ministrul economiei, Radu Oprea.
Rezultate peste așteptări
Cel mai important jucător român din industria de apărare este Romarm, o companie guvernamentală cu 16 filiale dispuse strategic în centrul țării, de-o parte și de cealaltă a Carpaților. Se produc aici armament și muniții pentru infanterie, armament și muniții de calibru mediu și mare, rachete ori vehicule blindate. Dacă în 2021 centrala Romarm a avut venituri de 145 mil. lei, în 2022 acestea au explodat, depășind 811 mil. lei. Și profitul net a crescut, chiar dacă a rămas la un nivel nu tocmai impresionant: 3,5 mil. lei anul trecut față de 1,5 mil. lei în 2021. Totuși, primul semestru din 2023 nu a mai venit cu o creștere semnificativă a veniturilor Romarm, care au urcat cu doar două milioane de lei, la 186 mil. lei, față de aceeași perioadă a anului precedent.
Evoluții interesante au avut loc și la nivelul filialelor Romarm. Uzina Mecanică Cugir, de pildă, a avut în 2022 venituri de 183 mil. lei (față de 124 mil. lei cu un an în urmă) și un profit net de 36 mil. lei, de nu mai puțin de 24 de ori mai mare decât cel înregistrat în 2021. Și vecinii de la Fabrica de Arme Cugir SA au avut un an semnificativ mai bun, raportând venituri de 98 mil. lei (față de 68 mil. lei în 2021) și profit net de peste 6 mil. lei (față de o pierdere de 1 mil. lei cu un an în urmă). Asta în timp ce la Uzina Mecanică Plopeni veniturile au crescut în aceeași perioadă de la 38 la 50 mil. lei , iar pierderile s-au diminuat de la 12 la 3 mil. lei.
Cifre mai bune s-au înregistrat și la Fabrica de Pulberi SA din Făgăraș, unde s-a ajuns anul trecut la venituri de 18 mil. lei de la 10 mil. lei în 2021 și la un profit de 3,8 mil. lei de la o pierdere de 0,6 mil. lei, dar și la producătorul de lansatoare de grenade și rachete Carfil SA Brașov, unde de la venituri de 11 mil. lei și o pierdere netă de nu mai puțin de 27 mil. lei în 2021 s-a ajuns la venituri de 54 mil. lei și un profit net de 3,5 mil. lei în 2022.
Și la Uzina Mecanică Sadu din Gorj s-a ajuns anul trecut la venituri de 76 mil. lei (față de 67 mil. lei în 2021) și la un profit net de 4,5 mil. lei (față de o pierdere de 7 mil. lei), în timp ce la Uzina Mecanică București veniturile aproape s-au dublat (de la 120 mil. lei în 2021 la 206 mil. lei în 2022), iar pierderea netă s-a diminuat de 25 de ori (de la 125 mil. lei la 5 mil. lei). O evoluție similară s-a înregistrat și la Uzina Automecanica Moreni, unde s-a ajuns în 2022 la venituri de 33 mil. lei (de la 21 mil. lei) și la o pierdere de 0,3 mil. lei (de la 8,7 mil. lei cu un an în urmă).
Fabrici resuscitate
Dincolo de această avalanșă de cifre, concluzia este una simplă – conflictul din vecini i-a priit de minune industriei guvernamentale de apărare și, oricât de trist sună asta, ceea ce se întâmplă zilele acestea în Israel nu are cum să aducă decât noi comenzi pentru fabricile românești de armament.
Și în zona producătorilor privați se înregistrează mișcări interesante. La finele lui septembrie omul de afaceri George Becali anunța că a primit deja un avans pentru vânzarea fabricii de armament de la Drăgășani, pe care o achiziționase în 2004 și o ținuse de atunci în conservare. „Vor plăti 13 milioane de euro. Sunt acolo vreo 40 de hectare, buncăre, spații pentru produs muniție. Fabrica nu funcționează, că eu nu fac gloanțe, dar am întreținut-o în condiții foarte bune, am plătit salarii de 20 de ani, căci sunt vreo 35 de angajați care păzesc fabrica”, spunea Becali pentru un post de televiziune. Unitatea ar urma să fie preluată de firma americană Romanian Allied International Defense, care dorește să producă aici muniții, destinația principală fiind Ucraina. Dacă tranzacția se va perfecta (se așteaptă și aprobarea Consiliului Concurenței), fabrica ar putea începe să funcționeze din martie 2024 și să ajungă la 500 de angajați.
Mai e mult de lucru
Tendința este una pozitivă, cererea pe piața internațională este în creștere, dar nu e de ajuns, crede analistul militar Aurel Cazacu. „Degeaba ne lăudăm noi că am dublat exporturile de armament și muniție de la 100 la 200 de milioane de euro, când vecinii bulgari le-au triplat anul trecut, până la 1,7 miliarde de euro. Trebuie să facem mai mult”, explică el. „La nivel guvernamental avem nevoie de un plan de dezvoltare a industriei de apărare, atât cea de stat, cât mai ales cea privată. Asta pentru că dacă ne vom uita la marii jucători din acest domeniu – SUA, Germania, Franța, Marea Britanie ori Italia – vom vedea că ponderea statului este de maximum 30%”, adaugă Cazacu.
În 2023, bugetul apărării a crescut cu peste 50% față de 2022, ajungând la circa 35 de miliarde de lei. „Obiectivul strategic al politicii de apărare pentru perioada 2023-2026 îl reprezintă modernizarea și adaptarea Armatei României la riscurile și provocările specifice actualului context geopolitic, cât și consolidarea profilului de partener strategic relevant al României la nivelul NATO, al UE și în cadrul parteneriatului strategic cu SUA”, arătau oficialii Ministerului Apărării Naționale. La rândul său, în urmă cu un an, în rolul său de premier în funcție, dar și de fost ministru al Apărării și fost șef al Statului Major General, Nicolae Ciucă dezvăluia că „o parte semnificativă a bugetului apărării, peste 30%, va fi alocată achizițiilor de tehnică modernă, ceea ce va crea posibilitatea accelerării unor programe de înzestrare esențiale pentru creșterea rezilienței la nivelul Sistemului Național de Securitate al României”. Surse din domeniu spun, însă, că doar o mică parte din achiziții vor fi din producția internă. Cu alte cuvinte, industria autohtonă va simți doar marginal majorarea substanțială de buget.
„Problema este că, în loc să imagineze surse suplimentare de creștere economică, Guvernul se gândește la creșteri de taxe și impozite. Industria de apărare și industriile conexe ar putea constitui o alternativă la înăsprirea fiscalizării. Avem o tradiție în acest domeniu, eram la un moment dat în top 10 la nivel mondial, avem relații bune în piețele din Africa și Asia, iar contextul internațional ne ajută. Astfel încât ar fi chiar păcat să nu încercăm să folosim acest potențial”, crede Aurel Cazacu.
35 de miliarde de lei este bugetul Ministerului Apărării Naționale pentru 2023, în creștere cu circa 50% față de anul precedent. Doar aproximativ o treime din bani vor merge spre înzestrarea armatei și majoritatea sumelor vor fi alocate achiziționării de armament și tehnică modernă, de la producători occidentali
